Echipamente VLF, studiul propagãrii undelor kilometrice.

         Echipamente VLF, studiul propagãrii undelor kilometrice.

                                                                                               ing.prof. Şuli I. Iulius, YO2IS

                                                        Maestru Internaţional la radioamatorism

YO2IS – Szigy ne arată că experimentele cu undele electromagnetice pot fi studiate și sunt la fel de pasioanante atât la frecvențele înalte și ultra înalte (VHF, UHF, SHF) ca și la cele mai joase (LF și VLF).  Un experiment realizat cu ceva timp în urmă ne aduce în atenție posibilitatea unor astfel de preocupări. Nostalgia unor scheme și realizări practice remarcabile în decursul timpului punctează o acoperire majoră cu realizări în spectrul undelor radio. Alături de excelenta expunere a lui Szigy sunt atașate două semnalări ale preocupărilor recente ale radioamatorilor din UK pentru acestă  gamă de fecvențe.

          Alocarea de cãtre CEPT, pe plan european, a unui segment de frecvenţe, 135.7 – 137.8 KHz în spectrul undelor foarte lungi, (Very Low Frequency), pentru experimente şi trafic de radioamator cu o putere efectiv radiatã de 1 W ERP, a determinat un interes neaşteptat din partea multora, probabil stimulaţi de nostalgia redescoperiri caracteristicilor de propagare şi trafic ale frecvenţelor folosite în perioada post-marconianã a radiocomunicaţiilor. Deşi aparent desuetã, banda undelor kilometrice este şi azi intensiv folositã de reţele profesionale de radiocomunicaţii purtând cu precãdere informaţii în formã digitalã, de la varianta simplã a manipulãrii purtãtorului pentru telegrafie auditivã (A1A), clasã de emisie abandonatã de unii profesionişti, dar utilizatã totuşi la transmisiunile cu caracter comemorativ ca cele de la SAQ, staţia muzeu de la Grimeton, Suedia sau DWD, staţia meteo de la Pinneberg, Germania, radioteletype ( A1B, A2B, F1B, F2B ) şi pânã la complexe sisteme de transmisie digitală multicanal. O altã categorie de semnale utilizabile în studiul propagării undelor lungi, sunt cele generate de radiobalizele folosite pentru radionavigaţie aeronauticã sau maritimã, simbolizate generic  NDB  (Non Directive Beacon) care emit în telegrafie modulată (A2A) pe frecvenţe apropiate benzii VLF, de regulã între 200 şi 500 KHz, dar existã abateri de la aceastã recomandare care notificate în Regulamentul Radiocomunicaţiilor .

     În multe ţãri existã cluburi ale radioamatorilor pasionaţi de recepţia acestor radiobalize care în condiţii deosebite de propagare pot fi auzite sau  vizualizate (cu PC-ul !) la mii de kilometri distanţã.

Studiul propagarii VLF 2005_new

RadCom_LF_aug&oct_2016

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *